Bună ziua! Numele meu este Andreea Joița, membru fondator al Asociației Minunea Vieții, și astăzi vreau să mă adresez în special fetelor cu privire la problema sarcinii neplanificate, care este o situație ireversibilă și care poate avea urmări dramatice și chiar tragice.
În primul rând, vreau să spun că ceea ce se numește „sarcină neplanificată” sau „sarcină nedorită” este o problemă atât a cunoașterii de sine feminine, cât și a acceptării de sine. Toate ar trebui să știm că organismul feminin sănătos funcționează timp de câteva decenii din viață sub spectrul fertilității, care este o funcție organică definitorie pentru orice femeie atât din punctul de vedere al constituției fizice, cât și al celei fiziologice, emoționale și psihologice. Fertilitatea este capacitatea unică de a concepe și de a da naștere unei noi ființe umane, capacitate care este prezentă și activă în mod ciclic dar continuu în aceste decenii de viață, și care își pune amprenta sa definitorie asupra vieții femeii.
Așadar, ținând cont de acest fapt, ar trebui să ne asumăm și să ne acceptăm pe noi însene ca ființe fertile și dătătoare de viață, și să nu banalizăm acest dar; să nu îi bruscăm funcționarea naturală ignorând faptul că angrenarea organelor reproductive duce la nașterea copiilor; să nu ne expunem organismul la posibile traumatizări prin administrări hormonale sau intervenții chirurgicale în caz de sarcină neprevăzută, ca să nu ajungem mai apoi să dorim cu înfrigurare și să suferim pentru reactivarea funcției fertile pe care acum o refuzăm sau o cenzurăm.
În al doilea rând, denumirea de „sarcină neplanificată” este o problemă de exprimare. Spun asta pentru că planificarea presupune cunoașterea și cumularea factorilor care contribuie la realizarea unui lucru, iar o sarcină nu apare din nimic, ceea ce știm foarte bine. Mai adevărată ar fi referirea la „planificare ignorată”, deoarece organismul feminin face, uneori spre surprinderea noastră, ceea ce este destinat și pregătit să facă: să dea viață, chiar dacă noi ignorăm această perspectivă sau am dori să suspendăm arbitrar și fără urmări semnificative acest dar unic al naturii feminine.
Concepția unui copil este o funcție biologică naturală, pe care nicio metodă contraceptivă nu o poate anula cu maximă eficiență fără vătămarea uneori ireversibilă a organismului, și de aceea cazurile pe care de obicei le numim „accidente” sunt pur și simplu posibilități la care am refuzat să ne gândim, și a căror eventualitate am refuzat cu inconștiență să o luăm în considerare. Ignorarea sau nepăsarea față de capacitatea noastră firească de a da viață nu are nimic de-a face cu neplanificarea, ci doar cu iluzia de a putea planifica cu rigurozitate când și cum să își îndeplinească organismul nostru funcția lui cea mai intimă și minunată.
În al treilea rând, o „sarcină neplanificată”, adică de fapt nedorită, este o problemă relațională. Noi, fetele, putem fi tentate adesea să confundăm relația de iubire sentimentală cu relațiile intime, și să ignorăm sub presiunea multor influențe exterioare faptul că intimitatea noastră este ceva ce ține de profunzimea sufletului și de esența personalității noastre, și nu trebuie tranzacționată sau banalizată superficial. Pentru că momentul în care facem asta deja începem să alunecăm pe panta expunerii de sine la abuzuri, la degradare și la devalorizare.
Experiența intimității ar trebui asociată unei relații stabile și de încredere, iar existența unei astfel de relații se verifică nu numai prin perspectiva emoțională, ci prin observarea trăsăturilor de asumare, maturitate și responsabilitate. Să discutăm așadar cu partenerul nostru, sau să ne întrebăm măcar noi despre el: Ce vom face dacă concepem un copil împreună? Încotro se îndreaptă relația noastră? Se întrevede o finalitate deplină spre căsnicie? Își dorește și își asumă partenerul să fie tată? Dacă raspunsurile la aceste întrebări duc mai degrabă spre evitare și neasumare, ar trebui să înțelegem că suntem deja pe o pantă alunecoasă, și că ar trebui să ne facem altfel planurile de viață, înainte de a ne expune unor drame și traume sufletești și trupești.
Nu în ultimul rând, dacă vei fi surprinsă de o astfel de sarcină negândită: nu te panica, nu te lăsa cuprinsă de gânduri negre și pesimiste; nu te grăbi să crezi că vei găsi soluția unei situații neprevăzute într-o decizie care să adauge încă o traumă la tulburările sufletești cu care vei simți poate că te confrunți. Suntem aici pentru tine, ca să te ajutăm, ca să te susținem, ca să îți fim alături pentru a transforma un moment de impas într-un început de mai multă putere, reziliență și împlinire. Mulțumesc!
Andreea Joița – Marșul Pentru Viață 2025 – Ploiești
